Citind versurile poetei Florina Isache, cititorul observă decorul câmpiei,
cu flori şi ierburi
( victime ale cosaşului), dealuri şi ape, ploaia şi burniţa, cerul.
Sentimentele sugerate de diverse inserţii peisagistice sunt singurătatea ( implicând tăcerea), privită cu
multă gravitate, sentimentul dragostei ( implicând zâmbetul), universul
ocrotitor al familiei, curgerea vieţii şi moartea inevitabilă. ,, Viaţa e o
pânză de păianjen / din care moartea îşi croieşte haine de seară’’ descopră
autoarea ( Remember), iar, în altă parte: ,, Singura diferenţă între morţi şi
vii / este ora când înmuguresc florile’’
( Diferenţă). Îndrăgostiţii respiră ca unul, lor li se împletesc
rădăcinile, de parcă ar fi copaci, plante ( p. 14 şi 15)
nu numai vizualul este prezent în aceste versuri, dar şi olfactivul:,, o
mireasă trece prin poemele mele / şi trena ei împrăştie parfum de altar’’ (
Fiscalitate), sau gustativul:,, până când altcineva te-a prins în poemele ei,
ca într-o capcană cu miere’’ ( X X X, p 62). Poeziile Florinei Isache sugerează
sentimentul văzut la modul ideal, cu contopirea îndrăgostiţilor, ale căror
inimi sunt prinse,, cu un ac de siguranţă” ( Visul), suferinţa aşteptării, a
singurătăţii, idealul înalt fiind reprezentat, poetic, de pasărea care umblă
prin lume în căutarea unui zâmbet.
Corneliu Vasile, ''Pasăre în căutarea unui
zâmbet’’, 13 plus nr.9,10,11,12 / 2012.