viitorul apropiat

Arcul de Triumf,

Mănăstirea Caşin,

Un Bucureşti sub incidenţa codului galben de ploi.

Tei

şi harta aceasta care roteşte ( sistematic ) gândirea mea pozitivă, ca un joc de lumini într-un bloc operator.

Aştept...într-o stare de veghe.

Reflexia mea se profilează pe toţi pereţii,

aleargă pe hol, duce o ploaie în braţe,

ploaia este un semn de iubire,

încearcă să o ascundă

sub cupola aceasta  prin care se intră în viaţă şi în moarte.

Vocea ta - ca o perspectivă...ridică adrenalina

Să mai comandăm o ploaie! ai zis

Garanţie

 Trenurile de noapte anunţă ora exactă.

La polul opus al ploii, este  şi mai frig.

Întâmplarea face să îţi simt răsuflarea pe gât,

ca o atingere de aripă.

Uneori, aici,  moartea ia chip de porumbel.

 

Tu ai mâinile reci cănd îmi traversezi sânii.

Pielea mea îţi va ţine de cald încă o viaţă.

Departe sunt de tine

 de Mihai Eminescu

Departe sunt de tine si singur lângă foc,
Petrec în minte viata-mi lipsita de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trait,
Ca sunt batrân ca iarna, ca tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redesteptind în fata-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vintul loveste în feresti,
Se-toarce-n gindu-mi firul duioaselor povesti,
S-atuncea dinainte-mi prin ceata parca treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mini subtiri si reci;
Cu bratele-amindoua de gitul meu te-anini
Si parca-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu te string la piept averea-mi de-amor si frumuseti,
In sarutari unim noi sarmanele vieti...
O! glasul amintirii ramiie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipa l-am avut,
Să uit cum dup-o clipa din bratele-mi te-ai smuls...
Voi fi batrân si singur, vei fi murit de mult!

la - 18 grade

Respiraţiile înfloreau pe geamuri

alb, alb, alb,

încât nu ştiai dacă punctul acela era un om,

un animal sau o pasăre.

Nu erau străzi, nu erau case, oamenii aveau haine de piatră.

Între două ceruri,

vocea care îţi spune ceea ce vrei să auzi.

Tu  minus... totul...

despre dragoste

Anael scrie poezii. Are câteva cărţi şi este membru USR. Îi  plac femeile tinere. Se îndrăgosteşte la minut şi le scrie kilometri de versuri. Mie nu mi-a scris niciodată.

,, dar asta nu înseamnă că nu te iubesc şi nu mă gândec la tine în fiecare zi’’, zice.

Intre lumea mea şi lumea lui - nu este decât un vestiar. Aici putem vorbi despre dragoste... Îi pot atinge fiecare organ în parte în sensul acelor de ceasornic. Avem un soi de poftă de joc la distanţă fără reguli, fără prejudecăţi. Când îi ating rinichii, rinichii cresc. Se desfac ca o păpădie. Atunci ştiu că este primăvară.

,, să nu te audă lumea’’, zice.

    şi ?!

,, intrăm în literatură.’’

În literatură nu se intră cu un gest...

Aşa că facem dragoste în afara literaturii...la uşa ei, pe scări, la intrare...

Terapia prin muzică

"Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos"(PLATON)

Nu mi-a plăcut niciodată Revelionul. Încă de când eram copil. Prima zi a anului mi s-a părut deprimantă şi mi-a lăsat sentimentul pierderii. Anul acesta parcă mai acut ca niciodată. Cu toate că e o zi frumoasă chiar şi la – 16 grade.  Poate pentru fapul că ( în 2014 ) am trecut puţin pe lângă moarte sau moartea a trecut pe lângă mine sau poate şi una şi alta...cert este că prima zi a anului începe cu o tristeţe colosală. Noroc însă cu muzica. Muzica, la fel ca poezia, este o terapie. Iar Concertul de Anul Nou de la Viena ( de azi ) m-a readus la realitate. Superb! Superb!

 Doresc tuturor celor care au trecut, trec sau vor trece printre ,, petuniile mele’’, tuturor cititorilor mei, celor care au fost lângă mine şi m-au sprijinit, m-au încurajat sau m-au... criticat  - un an cu sănătate, bucurii, împliniri...şi un călduros - La mulţi ani!