sâmbătă, 27 februarie 2016

Dragobetele sǎrutǎ poetele



Veniţi sǎ scriem un poem de dragoste miercuri, 24 februarie 2016, la Restaurantul ,, Covorul verde’’  din Roşiorii de Vede! Am chemat mulţi – au venit puţini. Unii nu au avut timp, alţii nu au dorit, alţii au considerat cǎ este un moft…Nu este un moft sǎ respectǎm, sǎ promovǎm sǎrbǎtorile tradiţionale, tradiţiile şi obiceiurile româneşti. Acestea sunt elementele care ne dau identitate şi asta trebuie sǎ vadǎ strǎinii când vin la noi, nu ceea ce copiem de la ei.
Pe vremuri, în preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie, oamenii ţineau sau fǎceau Dragobetele (Ziua Indrǎgostiţilor, Cap de primǎvarǎ, Logodnicul Pǎsǎrilor). Probabil cǎ luna februarie era consideratǎ luna de primavarǎ, iar ziua de 24 era începutul anului agricol (uneori ziua ieşirii ursului din bârlog). Este momentul în care natura se trezeşte, pǎsarile îşi cautǎ cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intrǎ şi ei în rezonanţǎ cu ea.
Am încercat şi noi sǎ sǎrbǎtorim la Restaurantul Maria (Covorul Verde), în salonul rustic, pus la dispoziţie de proprietarul localului (cǎruia îi mulţumim). Monica a moderat excelent. Au citit poezii -  poeta Rodica Constantinescu, subsemnata, scriitorul Ion Scarlat, Monica a recitat din creaţia poetului Cristian Moraru (care nu a putut ajunge dar a trimis poeziile), ne-a dezvǎluit gândurile sale frumoase pictorul Dumitru Ciocan, ne-a purtat prin primǎveri cu flori, ploi şi iubiri George Andrei Cǎrǎmidǎ şi chitara sa…Un moment inedit a fost şi prezenţa (telefonicǎ) a poetului Luis Popa, de la Tg. Jiu, care a citit câteve poeme.
 Soarele a ieşit dintre nori şi, pentru câteva momente, am fost în lumina reflectoarelor universului. Moment remarcat de Monica şi întâmpinat cu aplauze.
La final, toţi cei prezenţi (poeţi şi nepoeţi) au încercat sǎ scrie un poem şi iatǎ ce a ieşit:

Dragobetele sǎrutǎ poetele

În prag de primǎvarǎ
Iubesc cele 54 de zile de Dragobete din viaţa mea.
Iubeşte viaţa ca pe tine însuţi.
Iubire, strigǎ-mǎ, te rog, iar de n-aud, tu ţipǎ!
Dǎ zâmbire în fiecare zi, ca sǎ prelungim viaţa fluturilor.
Iubeşte frumos în numele iubirii şi apreciazǎ şi bucurǎ-te de roade.
Dragobete, Dragobete te-am aşteptat ani de zile!
Şi tu n- ai venit la mine.
Ori n-ai vrut, ori n-ai putut,
ori drumul nu l-ai ştiut!
-          Dragobete, eşti un zeu, te aştept şi în drumul meu!
-          Dragobete, Dragobete, tu eşti fǎcut pentru fete!
-          Femeie, zâmbetul tǎu de este vesel sau trist,
pe chipul tǎu este ,, Tratat de Pace’’.
-          Nimic nu este mai hidos, decât sǎ porţi o mascǎ de orgolios!
-          Eşti ploaia la cafea!
-          Dragobete-n orice zi
Te-aşteptǎm oriunde ai fi!
În al meu abis, mǎ-nghite furtunos şi nedescris,
al meu amor…nepermis…

Am aşteptat fotografii, dar nu am primit. Aşa cǎ voi încheia cu unul dintre versurile poemului citit de mine:
Şi cel care aduce în fiecare dimineaţǎ flori, flori de piatrǎ,
tu eşti.


joi, 11 februarie 2016

Fără răspuns






Un drum convex spre poemul acesta

la care scriu de o sută de ani

şi încă mai scriu până când vei veni.

Ştiu că vei veni.

Eu voi purta o rochie verde,

tivită cu pietre şi volbură.

Tu vei purta pe umeri o ploaie,

deşi este cea mai rece iarnă din ultimii o sută de ani.

Deşi nu este nimic din ce va fi,

cuvintele vor răspândi lumini şi umbre între noi,

un vin de Zâmbreasca va curge printre rândurile poemului

acesta de o sută de ani

şi cititorii se vor opri (după fiecare vers) şi se vor întreba:

de ce?





marți, 2 februarie 2016

Marţi



Tu
 eşti o zonă interzisă şi tocmai  zona aceasta mă atrage.
În această parte de zi, este mereu noapte.
Noaptea, apele sunt mai liniştite decât liniştea. Se lipesc de maluri. Malurile curg.

Toate malurile duc spre tine.