Un gând bun

Pentru toţi cei care poartă numele Sfântului Ioan – un sincer << LA MULŢI ANI>> şi un gând cu parfum de petunii...

La multi ani!

Transfigurare

A.     E. Baconsky

Nici gândurile voastre, nici florile nu-mi spun, 

Nici negurile toamnei, că sunt ieşit din minte –

Ci numai mie-mi pare mereu că sunt nebun,

De vreme ce-mi prind viaţa şi moartea în cuvinte.

Ard în lumina zilei de parcă uit că n-am

Decât un drum prin iarbă, un singur drum şi-o poartă

Prin care voi pătrunde ca luna-ncet prin geam,

Sau liniştea din sălcii rotind în Marea Moartă.

Mă bucur când mai trece un an şi-un anotimp,

Când prin oglinzi străine îmi rătăceşte chipul,

Şi iar mi-aduce vremea acelaşi dor să-mi schimb

Inelul meu cu-al mării ce l-a-ngropat nisipul.

Trăiesc mai mult cu roua câmpiilor, mai mult

Ca pasărea pădurii şi poate că mi-e bine:

Văd ridicată steauă de-al cărei semn ascult,

Văd risipită ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineaţă pe cer ca un surâs

Pe faţa răvăşită. De-acum e auroră …

Stau şi-mi gravez în suflet ca-ntr-un mărgean deschis,

Cu litere tăcute, speranţă tuturora.

Jurnal de Crăciun

24 dec.2013.

Iuli accelerează. Privesc la bord. 120, 130. Câmpul este acoperit de chiciură. La fel şi copacii. Cer senin. Soare strălucitor de decembrie. Mama a deschis poarta. Ne aşteaptă.

Sarmalele fierb în tuci, pe vatră, pâinea se coace în cuptor. Cârnaţi, lebăr, totul este pregătit. Eu am adus cozonacul ( am stat până la ora unu să îl coc).

Seara am depănat amintiri şi am lăsat o lacrimă să curgă pentru cei care nu mai sunt sau pentru altceva, fiindcă ,,o lacrimă are rădăcini mai adânci decât un zâmbet’’.

Am adormit târziu. Am visat. Nu mai ştiu ce am visat.

25 dec. 2013

 Am dus cozonac şi vin bunicilor, acolo, la casa lor. ( Nu. Nu ca o scufiţă, ci...ca un om care nu poate uita oamenii ce au trecut prin viaţa  lui).

Am primit oaspeţi, copiii cu Steaua...şi am scris:

                               Mama mamei aprindea focul în lumea cealaltă.

Îmi încălzeam mâinile în jurul flăcărilor, după ce am căutat colinde sub zăpezi.

Un bărbat tânăr cobora dealul

şi ducea pe umeri un copac.

Copacul strălucea ca bănuţii din mâinile unui copil ce merge în urma mortului.

Mama mamei împletea un pulover pentru toţi morţii ei.

Număra ochiurile, astfel încât să-i cuprindă pe toţi,

aprindea lumânări pentru  sufletele dragi.

Lumânările ardeau în culorile ochilor fiecăruia.

Erau atât de mulţi în jurul mesei şi tot mai era loc.

Simţeam mirosul de mere al hainelor şi al camerei.

Se întâmpla ceva.

  

26 dec. 2013. Citesc despre Antonescu şi Hitler. 

Corespondenţă şi întâlniri inedite.

27 dec. 2013.

La serviciu. Agitaţie. Abia de reuşesc să răsfoiesc revista ,,Acolada’’.

Mă sună poetul G V. ( pentru el şi pentru prietenii mei din afară, care mi-au spus că postările acestea le aduc ţara şi locurile copilăriei aproape, postez o imagine ,, dulce’’, cu regretul că nu putem degusta împreună desertul meu de Crăciun.)

                                                                                                                                                                                                                

Colinde, colinde

Loc. Zambreasca ,jud. Teleorman

Mihai Eminescu

Colinde, colinde,
E vremea colindelor!
Caci gheata se intinde
Asemeni oglindelor.
Si tremura brazii,
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.

Se bucur' copii,
Copii si fetele!
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele.
De dragul Mariei,
Si al Mantuitorului,
Luceste pe ceruri,
O stea calatoruluï.

Realitatea...

Realitatea începe de aici. Din dreptul vitrinei cu anunţuri:

Angajez vânzătoare. Vârsta – peste 40 de ani.

Vând casă în localitatea Scrioaştea. Preţ negociabil.

Vând ouă de prepeliţă.

Cumpăr linişte...

Vând boltă în cimitirul Stelian Popescu, zona 1, rand 3.

Bună dimineaţa, sunt Monica şi vă prezint realitatea zilei - la <<Radio Impact>>.

  

   ,,Unii nu te văd fie că nu au ochi, fie că nu au suflet’’

Domnul Dumitru Augustin Doman spulberă mitul acesta şi îmi face o bucurie de sărbători, semnalând în pagina a doua a revistei <<Argeş>>( dec. 2013) prezenţa grupajului meu de poezii, apărut în <<Revista Nouă>> ( redactor- şef Florin Dochia) nr 8(78) / 2013.  Redau şi eu poemul citat,, pentru viziune’’ :

Nimic nu e necunoscut

Ne aşezasem în jurul focului, în cerc,

comunicam tactil...

O femeie se ridica din flăcări

şi toţi o cunoşteam sub un alt nume.

Doar Diodor îi ştia toate numele,

dar nu zicea nimic.

Se înţelegeau din priviri,

apoi Diodor se topea, se scurgea în pământ

şi în locul lui creşteau trei fraţi pătaţi.

Ea se spăla pe mâini după fiecare îmbrăţişare,

privea prin noi.

Afară bătea un vânt rece dinspre al cincilea anotimp.

Multumesc, domnule Doman!

Pentru suflet

Ingeniozitate, îndemânare, pasiune…artă.

O tânără (din Curtea de Argeş) înfruntă frigul pentru a  încânta sufletul( celor care au, bineînţeles), cu aranjamentele ei de Crăciun.