Halloween - la o cafea

 

Piteşti.

Toamnă.

Cafenea.

Obscuritate.

Pânze de păianjeni.

Sculpturi în bostani.

Între poezie şi sculptură

amintindu-mi

un mormânt de lux în care vom rămâne cândva,

într-o moarte

şi moartea aceea nu ne va despărţi.

,,Poezia pietrei''

Câte nu se pot spune despre piatră!

Că este dură, rece, greu de modelat...

Nu aceasta este şi impresia sculptorului Costel Păun care, prin expoziţia sa de sculptură intitulată<< Suflet din ţara lui Brâncuşi>> ,  deschisă luni, 28 oct. 2013, la Centrul Cultural Piteşti, a demonstrat că piatra este caldă, vie, maleabilă, receptivă la mângâierile artistului, astfel încât poate lua toate formele gândurilor sale. Şi, ,,nu întâmplător’’, după cum afirmau  prof. şi artist plastic în acelaşi timp, dna Elena Zavulovici şi poeta Denisa Popescu, Costel Păun scrie ,,poezia pietrei’’.

Lăsând deoparte micile imitaţii sau influenţe, inerente oricărui începător, au vorbit, încurajator, ceilalţi invitaţi din domeniul artei: Augustin Lucici( critic de artă), Marius Ivanovici( prof. Liceul de Artă ,, Dinu Lipatti’’, Piteşti)

Marius Toma( istoric)...etc

Coordonator: Carmen Elena Dumitrache ( directoarea Centrului Cultural Piteşti).

Poetul Ion Toma Ionescu si sculptorul Costel Paun

Lansare de carte

Joi, 24 oct. 2013.

Strada Eminescu – lumină şi culoare.

Trenul întârzie.

Bucureşti.

Un Bucureşti aureolat de soarele lui octombrie. Mergem repede( eu şi fiica mea,  studentă anul VI, la medicină), printre maşini, pe lângă vitrine cu reclame luminoase. Discutăm despre Virusul Papiloma. Tocmai a început stagiul de ,,dermato’’şi are atâtea să-mi spună. În Rotonda Muzeului Naţional al Literaturii are loc lansarea volumului de sonete<< Fiind>> 365 +1 - Iconosonete, cu tot atâtea ilustraţii din Cesare Ripa (Padova, 1625). Autor : Theodor Răpan.

Str. Mihai Eminescu, Rosiorii de Vede

Am ajuns târziu, nu am mai găsit niciun loc, am ocupat unul în spate, lângă perete, am făcut fotografii, nici vorbă să iau notiţe. Scriitori, poeţi, artişti, cunoscuţi şi necunoscuţi( pt mine, evident). Cuvinte frumoase şi felicitări la adresa autorului. Carolina Ilica aduce în prim plan poezia occidentală şi este apostrofată( din sală) să treacă la subiect. Se ridică voci pro şi contra. Işi cere scuze şi încheie cu felicitările de rigoare. Radu Cârneci propune înfiinţarea Asociaţiei sonetiştilor din România şi doreşte ca poeta Carolina Ilica să fie preşedinta acesteia. Actorul Eusebiu Ştefănescu, cu pălăria sa neagră, trasă pe ochi, urmăreşte totul zâmbind şi mă gândesc că este un zâmbet ironic, sfidător şi îmi propun sa-i strig  să-şi scoată pălăria în faţa poeziei când este rugat să-şi intre în rol. Nu am făcut-o, nu a fost cazul, maestrul parcă mi-a citit gândurile, înainte de a începe recitalul, şi-a cerut scuze pentru imaginea aceasta, dar ne-a rugat să rămânem cu ea, fiindcă în urma unui tratament podoaba capilară a dispărut şi...( nota 10, Maestre! Mi-ar fi părut rău să fie altul motivul pentru care nu v-ati descoperit)

A recitat 12 sonete + 1 din cele 365+1 cuprinse în volum. Asociind fiecare sonet unei luni. ( 365 fiind zilele unui an, 1 însemnând anul bisect).După părerea sa.

Evenimentul s-a încheiat într-o notă muzicală – oferită de Alexandrina Chelu( Oradea).

,, Tot ce nu e poezie, mistică sau muzică – este trădare’’( Cioran)

Cu Floarea Calota

Cu poetul Florin Burtan

Dubiu

 În cuierul de la intrare,

hainele şi grijile zilei de azi...

Mâine nu există. 

Plouă, burniţează mărunt, ca toamna.

Galbenă şi rece,

moartea trece în vârful picioarelor,

să nu mă sperie.

Ştiu că este atât de aproape.

Timpul se leagănă în pendulă.

Plecarea ta nu a lăsat

nicio urmă de întoarcere,

deşi am deschis uşa şi messengerul

şi telefonul...

Şi am aprins lumânări aromate sub duş.

Dimineaţa mi-am şters ochii de sare.

S-au scurs ani-lumină între noi.

Plouă, burniţează mărunt.

Tăcerea se întinde umedă şi lipicioasă.

Sfidând violetele, pe geamuri cresc ciuperci.

Toamna

Astăzi ne despărţim

 de Ștefan Augustin Doinaș

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: - Aşa trebuie să fie ...
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău ...

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul ...

Invitatie