Ninge de sub
pământ, de sub copaci, de sub blocuri.
Dumicăţi de vată de zahăr cad peste mâinile
mele,
peste mâinile
femeilor care lucrează cu mine.
Mâinile femeilor
care lucrează cu mine desfac aura hainelor purtate.
Mâinile se
amestecă în aer.
Sunt aer.
Ne intră în
plămâni.
De aceea uneori,
aşteptând să se facă verde,
simţim undeva,
între coaste, o primăvară târzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu