Frig

Învăţ cu păianjenii urzitul perspectivelor sumbre. 

Sângele trandafirilor ucişi îmi curge pe mâini. 
Ţipătul lor anulează intenţia de a merge mai departe.

 În îmbrăţişarea ta, cuţitul secţionează nervurile.

Din vol. << Mă voi întoarce pasăre >>

Gând

Dimineaţa, femeia vine şi şterge visele.

Aeriseşte camera în care mă închid în timpul nopţii,

dă cu mopul, adună florile ofilite pe noptieră...

Este atâta aşteptare aici, zice.

 

Mă îmbrac repede, ies, încui uşa, cobor.

Viscoleşte de 48 de ore.

Zăpada s-a adunat în dreptul vitrinei, ca o tristeţe.

Şi iar îmi este dor de tine

şi nu ştiu dacă trebuie să scriu sau să afişez asta la începutul poemului,

fiindcă sunt mai mulţi cititori care doresc locul tău

şi lucrurile se complică...

Tehnici de identitate

M-am oprit şi am ascultat zgomotul unui avion galben, apoi al unui automobil, apoi un cal alb, traversând în galop sensul giratoriu.

Pictura - Tudor Serbanescu

Mi-a plăcut.

Şi ei i-a plăcut.

Am ocolit de trei ori camera şi nu am ajuns la capătul ideii.

Avea un program identic cu al meu, înainte de culcare.

Dacă nu ar fi avut părul lung, foarte lung, aş fi zis că sunt eu.

Şi totuşi...

Îmi copia fiecare mişcare, fiecare gest, mă urmărea ca o umbră, privea în oglinzi

o gară părăsită, năpădită de bălării, în spatele căreia se afla o grămadă de peturi şi numeroase alte lucruri necesare celor aflaţi în suferinţă.

Gândea ca mine.

Degetele poetului amintesc o primăvară de Vivaldi- la sfârşit de anotimp.

 Se jucau cu  cuvintele:

adunau,

scădeau,

înmulţeau,

împărţeau...

La tine, mulţimea vidă rămâne tot vidă, a zis.

Tac.

Versuri "Ion Minulescu - Romanta fara ecou"

Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect cu existenţa efemeră,
Te regăsesc pe-aceeaşi etajeră
Pe care te-am lăsat acum un an...
Îţi mulţumesc!...
Dar cum?... Ce s-a-ntâmplat?...
Ce suflet caritabil te-a păstrat
În lipsa mea,
În lipsa ei,
În lipsa noastră?...
Ce demon alb,
Ce pasăre albastră
Ţi-a stat de veghe-atâta timp
Şi te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Şi nu te-ai prăfuit?...
Iubire, bibelou de porţelan,
Obiect de preţ cu smalţul nepătat,
Rămâi pe loc acolo unde eşti...
Să nu te mişti...
Şi dacă ne iubeşti -
O!... dacă ne iubeşti cu-adevărat -
Aşteaptă-ne la fel încă un an...
Un an măcar...
Atât...
Un singur an...
Iubire, bïbelou de porţelan!...

Mihai Eminescu - Şi Dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Gând

"Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decât cu lacrimi.Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o!"(Emil Cioran)

oglinzi vegetale

Fiecare are o lume a lui. Eu îi spun ,,La petunii’’. Când vreau să plâng, merg acolo şi plâng.

Îmi lipesc faţa de ziduri, facem schimb de linişti, ierburile cresc şi se întind de-a lungul aleilor .

 Sunt multe alei acolo şi fiecare alee se opreşte lângă un pat de o singură persoană.

De aici pot privi răsăritul.

 Pot auzi coaja pepenelui, crăpând sub cuţitul paznicului de la intrare

 şi voi şti că sunt în siguranţă mâinile lăsate aici, că cineva le va găsi, le va prinde în jurul gâtului şi va merge aşa pe străzi, pregătit de paradă.

Realitatea începe de aici, de lângă lumea aceasta cu geamuri termopan (4 anotimpuri). Aici am găsit poetul  preferat. Se întorsese de la o lansare de carte.

 Dormea.

Uşa rămăsese deschisă, ierburile se întindeau dincolo de lume -  cuvinte cu miez.

 El râdea în somn.

Nu trebuie să privesc pe fereastră, mi-am spus.

Un gând bun

Pentru toţi cei care poartă numele Sfântului Ioan – un sincer << LA MULŢI ANI>> şi un gând cu parfum de petunii...