,,Drum de ţară,
drum de ţară…
Tot cotit, cotit,
cotit...’’
Versurile acestea le-am citit seara, îniante de a pleca spre Papa –
localitate aflată la câţiva kilometri de Roşiori, sâmbătă, 24 mai 2014, unde a
avut loc un dublu eveniment : Lansarea cărţii ,, Închinare’’- autor Ion
Drăghici şi expoziţia de sculptură a artistului Marian Velescu. Evenimentul a
fost organizat în aer liber, într-un decor mirific, unde un public numeros a
putut admira lucrări în marmură, amplasate printre tufe de trandafiri, printre
cireşi de mai şi alţi pomi fructiferi
din grădina
sculptorului Marian Velescu. Poetele Domniţa Neaga şi Eugenia
Dumitriu au prezentat volumul de versuri – apărut anul acesta la Editura ,,
Singur’’.
Au participat membrii Asociaţiei Culturale Mileniul 3, prietenii şi
invitaţii poetului, dar
şi ai sculptorului.
A coordonat scriitorul C.T. Ciubotaru.
A interpretat o melodie pe versurile poetului Mihai Eminescu ( Vreme trece,
vreme vine...) – Elena Drăghici, soţia poetului Ion Drăghici.
![]() |
cu sculptorul Marian Velescu |
un bufet suedez şi mese amplasate ici, colo printre pomii fructiferi din faţa casei.
– . La un pahar de apă ( eu) şi la câteva pahare de vin ( colegii mei de
masă: scriitorul şi matematicianul Ion Scarlat, istoricul Gheorghe Vlad, Mircea
Bizadea – un admirator al milenarilor şi un domn pe care nu l-am cunoscut)
istoricul Gheorghe Vlad – căruia Societatea de Ştiinţe Istorice tocmai îi
oferise premiul ,, Nicolae Iorga”- pentru lucrările sale, ne-a ţinut o lecţie
de istorie, din care am aflat despre ,,,Bătălia de la Călugăreni’’, despre cum
a pierdut România o parte din teritoriu datorită unui creion neascuţit...şi
câte nu aş fi aflat dacă nu eram nevoită să plec, pentru că unii lucrează
sâmbăta şi eu fac parte din acea categorie şi am plecat în timpul programului. Şi
aveam să descopăr la întoarcere că a
trecut şeful, a luat situaţiile şi nu s-a supărat că seara, am uitat să-l anunţ
că voi lipsi o oră, două...îi cer iertare şi aici pentru această inadvertenţă,
deşi este singurul om care mă înţelege şi acceptă ideea că nu toţi angajaţii
sunt poeţi...
Aşa s-a încheiat o zi care mi-a amintit sintagma: ,, veşnicia s-a născut la
sat’’
duminica, 25 mai 2014, Rosiorii de Vede
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu