Vise fără gări.
Izvoare ruginite în
castele de apă.
Dealurile mă
întâmpină cu propriile-mi ierburi.
Urmele nu recunosc
paşii.
Lătratul câinelui
a înflorit în trifoi.
Doar răsăritul a
rămas acelaşi pod între maluri.
Mama închide uşa
din vale,
ca să nu iasă
cântecul privighetorii.
Tata bate până
târziu coasa morţii.
- Ucigaşule! Iei
viaţa ierbii...
Tace. Gura coasei
scoate scântei.
- Ucigaşule!
- Viaţa e o pânză
de păianjen
din care moartea
îşi croieşte haine de seară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu