marți, 25 februarie 2014

,,Tot ce nu este poezie, muzică sau mistică – este trădare’’ - E. Cioran



Există un timp când viaţa îşi arată şi cealaltă faţă. Asa ca o adiere, ca un foşnet…Nu ştiu de ce, dar în ultima vreme m-am tot gândit la moarte. Şi nu m-am gândit  viu asupra morţii ( după cum spunea Cioran), ci analitic.


 Da, mi-am făcut datoria faţă de familie, faţă


de părinţi, de prieteni, de oameni. Am iubit oamenii mai mult decât m-am iubit pe mine. Am trăit vicisitudinile lor, m-am dăruit necondiţionat şi niciun sacrificiu nu mi s-a părut prea mult. Am iertat, am bătut la uşi şi nu mi s-a deschis, am strigat şi nu m-a auzit nimeni, am căzut şi m-am ridicat. Am plâns. Am iubit…
Dar am uitat ceva…am uitat de mine. Am uitat că exist şi nu i-am văzut pe cei care mă iubesc, care îmi aduc flori, care îmi dedică versuri…a trebuit să primesc o lovitură ca să mă trezesc. Să văd că sunt aici lângă mine şi că eu am nevoie de mine…aşa că mi-am oferit 2 ore de poezie şi muzică, vineri ,21 februarie 2014, la Hanul Negustorilor ( Bucureşti), ca o terapie. Un eveniment organizat de poeta Elena Toma, la care şi-au dat întâlnire poeti, scriitori, actori, artişti… cu muzică  asigurată de Alina Danciu ( harpă) şi Cristina Răducan ( flaut).
Şi  lansarea cărţii ,, Aceeaşi lună peste sat’’ a scriitoarei Florentina – Loredana Dalian.
Carte despre care au vorbit scriitorii: Titi Damian, Gabriel Dragnea, poeta Passionaria Stoicescu. Au citit; poeta Carmen Tănase, actriţa Doina Ghiţescu şi autoarea.
 A punctat frumos momentul cu melodii ialomiţene solista de muzică populară – Ioana Marin.
Îmi pare rău că nu am reţinut numele tuturor. A fost o seară frumoasă şi am plecat cu imaginea satului şi a lunii ( în suflet) amintindu-mi versurile:

Şi ploaia curgea din toate punctele cardinale. Se spărsese cerul.
Mama a înfipt cuţitul în ţărână şi furia naturii a încetat...a ieşit luna rotundă, plină de iarbă şi iarba creştea şi se întindea pe pământ.
Tata a ridicat coasa şi a tăiat-o şi iarba a crescut la loc.
Şi iar a ridicat coasa şi a tăiat-o şi iarba iar a crescut la loc.

- Las-o ! a zis mama. Nu o mai tăia. Poate nu mai vedem drumul spre casă.