sâmbătă, 15 august 2015

Poveste



                                                                        ( bunicilor mei  - Marin si Maria ...)

 Cum  a venit, bunica a deschis geamul sicriului
să iasă mirosul de naftalină

în care şi-a ţinut 14 ani bunicul singurătatea.

Bunicul duce în spate şi sângele bunicii crucificat.



Întâlnirea lor croieşte cuvinte după Cuvânt.

Dumnezeu vine în fiecare seară la cină

şi lasă cerul afară ca semn de recunoaştere

a trupului frânt.

Rămaşi fără case, morţii din împrejurimi

s-au mutat în grădina lor.

Ca să ajungă la toţi,

bunica feliază zâmbetul ţine de foame şi de sete

până sâmbăta când sosesc pachetele.



Bunicului i-a înfrunzit  sub pleoape

povestea.