,,Gerul muşcǎ cu dinţi ascuţiţi
![]() |
Aici e poezia |
din obrajii mei…ca din biscuiţi’’
Aşa scria Mari, fiica mea cea micǎ, când avea 7 ani. Credeam cǎ va îmbrǎţişa o
carierǎ literarǎ. Nu a fost aşa. A ales oamenii. Oamenii şi bolile lor. Mǎ
bucur. Dar m-aş bucura şi mai mult dacǎ ar putea sǎ vindece prostia şi mândria…mai
ales mândria…
![]() |
si privelistile ei |