miercuri, 2 martie 2016

Refugiu



Nu ştiam cum este să plec din mine.
Din lumea aceasta simetric construită pe ape.
Doar cu trei cărţi – scrise de o femeie care m-a citit corect şi despre care credeam că ştiu totul.
Femeia aceea care, uneori, seara, plimbă o pisică în lesă şi spune că viaţa nu are niciun sens dacă nu prinzi în fiecare dimineaţă ,, black friday’’.
O femeie pe care mama o îmbrăţişează aşa cum mă îmbrăţişează pe mine şi în acelaşi timp, astfel încât niciuna să nu renunţăm mai mult de o zi la joacă.
Şi ea are voie să privească tot ceea ce eu nu am voie să văd,
să caute printre amintirile mamei,
să privească peste balustradă şi să facă planuri de viaţă.

Trăieşte realitatea la zi.
Se împarte exact la toţi şi nu se risipeşte, la fel ca lumina.
Femeia aceasta în care mă întorc întotdeauna când plec din mine.






Poezia face parte din grupajul de poezii publicate in Revista Arges - Februarie 2016. Multumesc d-lui Dumitru Augustin Doman - redactorul sef al Revistei Arges.