La ziua poetului

Un semn 

Florea Burtan

Visul meu tânăr întocmeşte o femeie frumoasă,
O ia de mână şi o îmbie, în casă,
Îi descântă pletele, îndelung şi duios,
Îi trece trupul printr-un crâng luminos.

O aşterne pe zăpadă fierbinte, de crin,
Să se umple cu partea mea de senin,
O provoacă să ardă, ca un arbore sfânt,
Bolnav de miresme, dezlegat de pământ.

Către ziuă, un înger va veni să îi dea
Puţină moarte, din chiar inima mea,
Un semn de plecare, pe un drum de prisos,
Un semn că şi moartea are chipul frumos.