duminică, 8 septembrie 2013

Bâlciul – istorie, tradiție, amintire...

Azi, de Sărbătoarea Nașterii Domnului, s-a încheiat și cea de a șaptea zi a bâlciului anual, organizat cu acest prilej. Aproape în fiecare seară am trecut prin locul în care a fost evenimentul și m-am delectat cu imaginile produselor tradiționale și am discutat cu oameni veniți din mai toate colțurile țării. Chiar dacă pentru unii, bâlciul acesta nu înseamnă decât zgomot, fum și caricatură, eu am căutat călușeii sau căluții aceia care să mă ducă în copilărie. Și chiar dacă nu i-am mai găsit, locul lor fiind luat de alte mijloace de transport, cum ar fi de exemplu- mașini, trenulețe sau avioane), am înțeles că nu este nevoie de nimic ca să ajungi acolo, în locul acela. Pentru că locul acela este în noi- plin cu vată de zahăr ars, aromat ca niște pere de Argeș, primitor ca o casă de turtă dulce – de Pitești, călduros ca o haină de Orăștie...

Așa s-a născut ideea realizării unui pod între trecut și prezent, astfel încât evenimentul să nu se piardă în negura timpului. Și istoricul Argentin Porumbeanu, care este un bun cunoscător al istoriei locale, m-a susținut și am hotărât să adunăm materialul într-o plachetă care, sperăm să apară anul viitor. Și cum domnul profesor este un om consecvent- mi-a și trimis o părticică din material, din care redau un fragment informativ.

,,În trecutul comerțului românesc, bâlciurile au constituit unul dintre factorii principali ai schimbului de produse, de pe teritoriul național. Negustorii pământeni, la unele bâlciuri chiar și străini, își dădeau întâlnire în localitățile unde se făcea schimbul ,,cu grămada”, iar populația rurală, în primul rând, avea posibilitatea de a vinde și de a cumpăra.

Târgul anual de la Roșiorii de Vede, este un adevărat eveniment, care captează atenția întregii zone (și nu numai) El își are originea, la începutul orânduirii feudale, și era bine apreciat de populație.

În a doua jumătate a secolului al XVII lea, el era apreciat de Domnul Țării Românești, ca fiind la fel de frecventat ca și cel din București. Târgul aduna populația din oraș și din toate satele aparținatoare zonei, era prilej de contact, de mai bună cunoaștere, se transmiteau informații, se întăreau cunoștințe și se descopreau legături intime pe fondul unor importante schimburi comerciale.

La Roșiorii de Vede, ,, bâlciuls-a aflat de secole în aceași locație: în partea estică a orașului, lângă Gara de Est. Între calea ferată și râul Vedea.

Trebuie menționat că alături de schimburi comerciale, restaurante tradiționale cu vin, bere, mititei și altele, erau nelipsite și ,,roțile de călușei”, tiribombe, roate verticale( dulapuri), bărci, valurile( roata cu unduiri de val) și din loc în loc, pocnitori pe verticală, la care își încercau forța vizitatorii bâlciului.

În ultimi anii au apărut și magazine ad-hoc cu produse de tot felul, alături de comerțul făcut la tarabă, din tradiția bâlciului” ( prof. Argentin Porumbeanu).
 
 
Septembrie

Anotimpurile au încurcat temperaturile.



Acadelele se topesc şi curg peste oraşul

ce se învârte în căluşei.

10 lei o călătorie până la cer( dus-întors)

cu ,,balerina zburătoare’’.



Fumul de carne arsă se aşază pe ziduri,

gros, sa-l tai cu cuţitul.



O invazie de omizi ameninţă verdele.


În sala de aşteptare, o femeie mută naşte.



Diodor ne privea de sus.

Un crâng de irişi înverzise în orbite.

,,Nu am venit să stric amintirea,

ci să o împlinesc’’, a zis.
   

Florina Isache





 

viitorul - scris  într-un bilețel

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu