Azi, de
Sărbătoarea Nașterii Domnului, s-a încheiat și
cea de a șaptea zi a bâlciului anual, organizat cu acest prilej.
Aproape în fiecare seară am trecut prin locul în care a fost
evenimentul și m-am delectat cu imaginile produselor tradiționale
și am discutat cu oameni veniți din mai toate colțurile țării.
Chiar dacă pentru unii, bâlciul acesta nu înseamnă decât zgomot,
fum și caricatură, eu am căutat călușeii sau căluții aceia
care să mă ducă în copilărie. Și chiar dacă nu i-am mai găsit,
locul lor fiind luat de alte mijloace de transport, cum ar fi de
exemplu- mașini, trenulețe sau avioane), am înțeles că nu este
nevoie de nimic ca să ajungi acolo, în locul acela. Pentru că
locul acela este în noi- plin cu vată de zahăr ars, aromat ca
niște pere de Argeș, primitor ca o casă de turtă dulce – de
Pitești, călduros ca o haină de Orăștie...
Așa s-a
născut ideea realizării unui pod între trecut și prezent, astfel
încât evenimentul să nu se piardă în negura timpului. Și
istoricul Argentin Porumbeanu, care este un bun cunoscător al
istoriei locale, m-a susținut și am hotărât să adunăm
materialul într-o plachetă care, sperăm să apară anul viitor. Și
cum domnul profesor este un om consecvent- mi-a și trimis o
părticică din material, din care redau un fragment informativ.
,,În trecutul
comerțului românesc, bâlciurile au constituit unul dintre
factorii principali ai schimbului de produse, de pe teritoriul
național. Negustorii pământeni, la unele bâlciuri chiar și
străini, își dădeau întâlnire în localitățile unde se făcea
schimbul ,,cu grămada”,
iar populația rurală, în primul rând, avea posibilitatea de a
vinde și de a cumpăra.
Târgul
anual de la Roșiorii de Vede, este un adevărat eveniment, care
captează atenția întregii zone (și nu numai) El își are
originea, la începutul orânduirii feudale, și era bine apreciat de
populație.
În a doua
jumătate a secolului al XVII lea, el era apreciat de Domnul Țării
Românești, ca fiind la fel de frecventat ca și cel din București.
Târgul aduna populația din oraș și din toate satele aparținatoare
zonei, era prilej de contact, de mai bună cunoaștere, se
transmiteau informații, se întăreau cunoștințe și se descopreau
legături intime pe fondul unor importante schimburi comerciale.
La Roșiorii
de Vede, ,, bâlciul”s-a aflat de secole
în aceași locație: în partea estică a orașului, lângă Gara de
Est. Între calea ferată și râul Vedea.
Trebuie
menționat că alături de schimburi comerciale, restaurante
tradiționale cu vin, bere, mititei și altele, erau nelipsite și
,,roțile de călușei”,
tiribombe, roate verticale( dulapuri), bărci, valurile( roata cu
unduiri de val) și din loc în loc, pocnitori pe verticală, la care
își încercau forța vizitatorii bâlciului.
În
ultimi anii au apărut și magazine ad-hoc cu produse de tot felul,
alături de comerțul făcut la tarabă, din tradiția bâlciului”
( prof. Argentin Porumbeanu).
Septembrie
Anotimpurile
au încurcat temperaturile.
Acadelele
se topesc şi curg peste oraşul
ce
se învârte în căluşei.
10
lei o călătorie până la cer( dus-întors)
cu
,,balerina zburătoare’’.
Fumul
de carne arsă se aşază pe ziduri,
gros,
sa-l tai cu cuţitul.
O
invazie de omizi ameninţă verdele.
În
sala de aşteptare, o femeie mută naşte.
Diodor
ne privea de sus.
Un
crâng de irişi înverzise în orbite.
,,Nu
am venit să stric amintirea,
ci
să o împlinesc’’, a zis.
Florina Isache
viitorul - scris într-un bilețel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu