duminică, 27 aprilie 2014

Fals sărut pe pleoape



Profesorul venea zilnic şi îşi rezema bicicleta de pervazul ferestrei.
De lumea ei ( adică) - percepţie şi viziune.
Şi ea se gândea la lipsa de respect a unora,
la puterea de seducţie a altora,
la ploaia care trecea prin retine, ca printr-un geam întredeschis,
la mâinile care alunecau pe corzile ei vocale, într-o notă erotică şi înţelegea că nici un drum nu seamănă cu altul…chiar dacă e acelaşi.
O mie de ochi o priveau din oglindă,
iar ea încerca să menţină tenta vie a realităţii.
Prin punctul acesta treceau limitele închipuirii.
Un copil îşi lipea faţa de geamul vitrinei şi se imagina îmbrăcând fiecare articol din colecţia de tricouri ( cu autograf) a şefului, deşi era scris mare:,, Decorul nu se vinde”.
Ochii copilului o trăgeau în adâncuri,
o rostogoleau printr-un câmp cu maci,
amintind o cădere frumoasă.
Şi locul acela o menţinea pe linia de plutire.