Recenzie

Citind versurile poetei Florina Isache, cititorul observă decorul câmpiei, cu flori şi ierburi

( victime ale cosaşului), dealuri şi ape, ploaia şi burniţa, cerul. Sentimentele sugerate de diverse inserţii peisagistice sunt  singurătatea ( implicând tăcerea), privită cu multă gravitate, sentimentul dragostei ( implicând zâmbetul), universul ocrotitor al familiei, curgerea vieţii şi moartea inevitabilă. ,, Viaţa e o pânză de păianjen / din care moartea îşi croieşte haine de seară’’ descopră autoarea ( Remember), iar, în altă parte: ,, Singura diferenţă între morţi şi vii / este ora când înmuguresc florile’’

( Diferenţă). Îndrăgostiţii respiră ca unul, lor li se împletesc rădăcinile, de parcă ar fi copaci, plante ( p. 14 şi 15)

nu numai vizualul este prezent în aceste versuri, dar şi olfactivul:,, o mireasă trece prin poemele mele / şi trena ei împrăştie parfum de altar’’ ( Fiscalitate), sau gustativul:,, până când altcineva te-a prins în poemele ei, ca într-o capcană cu miere’’ ( X X X, p 62). Poeziile Florinei Isache sugerează sentimentul văzut la modul ideal, cu contopirea îndrăgostiţilor, ale căror inimi sunt prinse,, cu un ac de siguranţă” ( Visul), suferinţa aşteptării, a singurătăţii, idealul înalt fiind reprezentat, poetic, de pasărea care umblă prin lume în căutarea unui zâmbet.

                                                                                     Corneliu Vasile, ''Pasăre în căutarea unui zâmbet’’,  13 plus nr.9,10,11,12 / 2012.