Mama
mamei aprindea focul în lumea cealaltă.
Îmi încălzeam mâinile în jurul flăcărilor,
după ce am căutat colinde sub zăpezi.
Un bărbat tânăr cobora dealul
Copacul strălucea ca bănuţii din mâinile unui
copil ce merge în urma mortului.
Mama mamei împletea un pulover pentru toţi
morţii ei.
Număra ochiurile, astfel încât să-i cuprindă
pe toţi,
aprindea lumânări pentru sufletele dragi.
Lumânările ardeau în culorile ochilor
fiecăruia.
Erau atât de mulţi în jurul mesei şi tot mai
era loc.
Simţeam mirosul de mere al hainelor şi al
camerei.
Se întâmpla ceva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu