În drum spre serviciu, trec prin piaţa roşiorenǎ. Acum un complex
agroalimentar. De fiecare datǎ îmi aduc aminte de vechea piaţǎ. Mesele acelea
de ciment, unele descoperite, altele acoperite cu tablǎ oxidabilǎ prin care treceau
vântul şi ploaia. De zilele geroase de iarnǎ când puţinii negustori care se
încumetau sǎ înfrunte frigul, rǎmâneau lângǎ produsele lor şi încercau sǎ pǎcǎleascǎ
gerul cu un pahar de vin fiert sau încǎlzindu-se, de multe ori, la un foc
aprins cu hârtii şi cutii de carton.
În aceastǎ piaţǎ a venit şi scriitorul
DD sǎ vândǎ mere. Nu îl cunoşteam pe atunci.
În jurul complexului întâlnim zilnic
negustori veniţi sǎ comercializeze diferite produse
(cu sau fǎrǎ certificat de producǎtor). Aşa se face cǎ-i gǎsim pe
trotuar, aşezându-şi gǎleţile cu brânzǎ,
ouǎ, flori, sticle cu lapte…
De câteva zile au apǎrut covrigii. Şiruri
de covrigi, de diferite mǎrimi, aşezate pe mese, sub cerul liber, neacoperite…
Şi Brazii de Crǎciun au apǎrut. Le-am
simţit parfumul, i-am admirat şi m-am întrebat: ,,
tot ce mi se întâmplǎ este
spre binele meu?’’. Nu. Sacrificarea aceasta nu este spre binele meu. Este spre
rǎul nostru, al tuturor. De aceea îmi voi cumpǎra un brad artificial, îi voi
pune globuleţe, instalaţie cu joc de lumini, bomboane de ciocolatǎ. Nu. Ispite
dulci nu. Îi voi pune mere, nuci, banane…şi voi aştepta sǎ ningǎ, sǎ vinǎ
colindǎtorii sau Moşul…sau…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu