joi, 10 decembrie 2015

,, Tot ce mi se întâmplǎ este spre binele meu?’’



    În drum spre serviciu, trec prin piaţa roşiorenǎ. Acum un complex agroalimentar. De fiecare datǎ îmi aduc aminte de vechea piaţǎ. Mesele acelea de ciment, unele descoperite, altele acoperite cu tablǎ oxidabilǎ prin care treceau vântul şi ploaia. De zilele geroase de iarnǎ când puţinii negustori care se încumetau sǎ înfrunte frigul, rǎmâneau lângǎ produsele lor şi încercau sǎ pǎcǎleascǎ gerul cu un pahar de vin fiert sau încǎlzindu-se, de multe ori, la un foc aprins cu hârtii şi cutii de carton.
În aceastǎ piaţǎ a venit şi scriitorul DD sǎ vândǎ mere. Nu îl cunoşteam pe atunci.
În jurul complexului întâlnim zilnic negustori veniţi sǎ comercializeze diferite produse

(cu sau fǎrǎ certificat de producǎtor). Aşa se face cǎ-i gǎsim pe trotuar,  aşezându-şi gǎleţile cu brânzǎ, ouǎ, flori, sticle cu lapte…

De câteva zile au apǎrut covrigii. Şiruri de covrigi, de diferite mǎrimi, aşezate pe mese, sub cerul liber, neacoperite…
Şi Brazii de Crǎciun au apǎrut. Le-am simţit parfumul, i-am admirat şi m-am întrebat: ,,
    tot ce mi se întâmplǎ este spre binele meu?’’. Nu. Sacrificarea aceasta nu este spre binele meu. Este spre rǎul nostru, al tuturor. De aceea îmi voi cumpǎra un brad artificial, îi voi pune globuleţe, instalaţie cu joc de lumini, bomboane de ciocolatǎ. Nu. Ispite dulci nu. Îi voi pune mere, nuci, banane…şi voi aştepta sǎ ningǎ, sǎ vinǎ colindǎtorii sau Moşul…sau…