În cuierul de la
intrare,
hainele şi grijile
zilei de azi...
Mâine nu
există.
Plouă, burniţează
mărunt, ca toamna.
Galbenă şi rece,
moartea trece în
vârful picioarelor,
să nu mă sperie.
Ştiu că este atât
de aproape.
Timpul se leagănă
în pendulă.
Plecarea ta nu a
lăsat
nicio urmă de
întoarcere,
deşi am deschis
uşa şi messengerul
şi telefonul...
Şi am aprins
lumânări aromate sub duş.
Dimineaţa mi-am
şters ochii de sare.
S-au scurs ani-lumină
între noi.
Plouă, burniţează
mărunt.
Tăcerea se întinde
umedă şi lipicioasă.
Sfidând violetele,
pe geamuri cresc ciuperci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu