Florar - 2

             Ca orice om crescut la ţară, am dobândit cultul muncii, al iubirii, al prieteniei, al bunului simţ. 
Am învăţat toate acestea de la bunica mea – model de bunătate şi moralitate. 
De aceea  spun despre 1 mai că nu a fost  sărbătoarea muncii, ci munca a fost o sărbătoare (pentru mine, evident) şi nu am avut deloc sentimentul frustrării ( deşi ar fi trebuit, fiindcă şi eu sunt cetăţean al acestei ţări). 

str.Rahovei

 Neavând niciun resentiment  mi-am tratat clienţii, partenerii, prietenii,  oamenii din jurul meu – aşa cum mi-aş dori să fiu eu tratată. Am avut parte de vizite plăcute şi am discutat despre cultul muncii, cu Iulian  (comisar criminalistică), despre puterea rugăciunii, cu Monica ( redactor - Radio Impact), despre cum este să visezi cu ochii
deschişi, despre măştile oamenilor, cu Anca ( colega mea ), despre lege, cu 005 ( insp.princip. Poliţia Locală ). Am pregătit colete cu haine pentru copiii familiilor defavorizate din T., care vor ajunge la ei prin intermediul pr. Marius Dincă. ( şi pentru asta îi mulţumesc şefului meu, îi mulţumesc că mi-a apreciat ideea şi m-a sprijinit în finalizarea ei şi îl iert că nu s-a conformat legii privind zilele de 1 şi 2 mai ).

Şi am  mai făcut ceva, am clarificat şi am pus pe hârtie planul întălnirii cu scriitorii din Slobozia ( întălnire ce va avea loc la data de 17 mai a.c)

Sâmbătă am avut parte şi de un moment muzical, oferit de un cunoscut lăutar al oraşului, care mi-a dedicat cateva melodii şi tot cânta la fereastra mea, încât se adunaseră trecătorii ...

şi acordurile muzicale şi versurile acelea mi-au revenit şi astăzi în minte, la cafea, când ploua , ploua...şi versurile se revărsau din ziua de ieri, calde şi vii...

           ,, Tu eşti fericirea mea, tu eşti fericirea mea...’’