luni, 19 mai 2014

La mijloc de florar



Ieşit de sub incidenţa codului galben de ploi, micul orăşel de pe Vedea strălucea sub lumina unui soare cald de mai şi se pregătea de sărbătoarea dedicată  ZILELOR MUNICIPIULUI. Un curcubeu marca încheierea unei zile plină de poezie şi începutul unei nopţi de poveste.

Sâmbătă, 17 mai 2014, în sala Casei de Cultură din Roşiori, timp de 3 ore, poezia, proza şi muzica au transformat o întâlnire literară într-o amintire greu de uitat.
Protagonişti : Asociaţiile Culturale <<Mileniul 3 >> - Roşiorii de Vede şi <<Helis >> - Slobozia. Au citit: Carmen Tănase, , Florentina Dalian, Florin Ciocea, Titi Damian ( Ialomiţa ), Constantin T. Ciubotaru, Eugenia Dumitriu, Florina Isache, Domniţa Neaga, Mihai Athanasie Petrescu, Sanda Popescu, Ion Scarlat, Ion Drăghici, Dumitru Vasile Delceanu, Doina Cherecheş, Cornel Basarabescu, Dumitru Ciocan, Costel Păun, Viorel Dinu...

Au participat scriitorul şi criticul literar Liviu Comşia şi directorul ziarului Opinia Teleormanului – Ion  Bădoi.


 A interpretat o melodie populară în limba română şi în limba rusă – Elena Drăghici.
Au asigurat momentele muzicale – elevi de la Cercul de muzică al Casei de Cultură – pregătiţi de Silviu Arsu.



Evenimentul a continuat cu vernisajul expoziţiei de sculptură în piatră de râu – autor Costel Păun şi vernisajul expoziţiei de pictură – autoare Eugenia Dumitriu.

 


La agapa binecuvântată de preotul Emilian Trică -  s-a cântat şi s-au depănat primele impresii.


Seara a început cu ,, Noaptea Muzeelor’’- unde a avut loc Expoziţia ,,Un fiu al transhumanţei: Petre Stroescu. Om de cultură, teleormănean şi roşiorean. 65 de ani de la moarte’’. Expoziţie documentară din colecţia Gheorghe Zbârcea, Bucureşti şi a continuat cu un program muzical susţinut de Marius Manea şi elevii săi şi s-a încheiat cu vizitarea gratuită a expoziţiilor permanente ale muzeului.


Glumele şi voia bună s-au mutat în holul din faţa camerelor hotelului ,, Vedea’’( unde au fost cazaţi oaspeţii) şi au continuat până târziu după miezul nopţii, întreţinute de caisata, vişinata ( aduse de Florin) şi vinul cumpărat tot de el. ( Protagonişti: Florentina Dalian, Carmen Tănase, Sanda Popescu, Titi Damian, Florin Ciocea, Viorel Dinu, Mihai Petrescu, Ion Scarlat, Ion Isache)


Dumincă, 18 mai 2014.

Vizită la Muzeul Gala Galaction, Dideşti – Teleorman. Şi dacă atenţia acordată celui care a fost scriitor, preot ortodox, profesor de teologie, traducător al bibliei în limba română, nu a fost cea imaginată de noi,

 Biserica – cu hramul ,, Adormirii Maicii Domnului’’ – locaş unde a slujit bunicul din partea mamei scriitorului, ne-a oferit o linişte sufletească greu de descris. Bisericuţa a cărei pictură nu a mai fost refăcută din 1936 mi-a redat imaginea Peşterei Sf. Andrei.


Muzeul Marin Preda – clasa în care a învăţat scriitorul, băncile, duşumeaua cu miros de petrol, cartea pentru oaspeţi, cărţile autorului, manuscrise, fotografii, toate erau aşa cum le-am văzut ultima dată. Îngrijite, neatinse de praf.

Şi casa scriitorului era la fel. Gata să cadă,  poarta legată cu sârmă, curtea plină de bălării, pentru că moştenitorii încă mai aşteaptă un preţ bun...şi nimeni nu poate să facă nimic. Şi uite aşa, un loc ce ar putea fi înscris într-un circuit turistic, se dgradează şi nimeni nu va şti că acolo s-a născut şi a crescut ,, Cel mai iubit dintre pământeni’’.
Prin bunăvoinţa unui sătean care a desfăcut poarta am reuşit să urcăm scările
şi să aruncăm o privire prin geamul prăfuit în camera unde nu era decat o plită, plita pe care gătea ( probabil) mama scriitorului

În poaiana lui Iocan era linişte. Un ,,butik'' ridicat în locul cârciumii de altădată, în care nu a intrat şi din care nu a ieşit nimeni cât am stat noi acolo,
o barză îşi construise cuib într-un stâlp electric, câţiva bătrâni ieşiti la poartă, în lumina soarelui de duminică, în rest...drumurile întretăiate, amintind de cele patru zări în care se vor pierde toate : şi Niculae , şi Bisisica lui...şi Moromete...
   
Zâmbreasca – căsuţa mea, locul unde mă încarc energetic, unde mă întorc întotdeauna cu drag, unde mama mă mai aşteaptă cu o mâncare pregătită la ceaun, la foc de lemne, pentru că ea nu şi-a însuşit în totalitate progresul ( de fapt,  nu a uitat tradiţia şi nu a renunţat la deprinderile ei) Iar eu sunt o norocoasă că o am şi de aceea ţin să împart această bucurie cu toţi cei care doresc să poposească pentru o clipă aici...











si aici despre eveniment:

http://florentinadalian.blogspot.ro/2014/05/de-la-noi-la-teleorman.html