Ştiam că mă priveşti abstract,
ca pe o formă
insipidă,
prin care trece
axis mundis
ca un reflex
necondiţionat.
Urcam scările
şi imaginea
aceasta a zilei era reluată la fiecare
buletin de ştiri.
Apoi citeam din
Stoiciu un poem Deal – Vale
şi ningea, ningea
în camera plină ochi de cărţi,
cu flori de
cireş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu