duminică, 27 iulie 2014

Poveste







Cum  a venit, bunica a deschis geamul sicriului
să iasă mirosul de naftalină
în care şi-a ţinut 14 ani bunicul singurătatea.
Bunicul duce în spate şi sângele bunicii crucificat.

Întâlnirea lor croieşte cuvinte după Cuvânt.
Dumnezeu vine în fiecare seară la cină
şi lasă cerul afară ca semn de recunoaştere
a trupului frânt.
Rămaşi fără case, morţii din împrejurimi
s-au mutat în grădina lor.
Ca să ajungă la toţi,
bunica feliază zâmbetul ţine de foame şi de sete
până sâmbăta când sosesc pachetele.

Bunicului i-a înfrunzit  sub pleoape
povestea.