Cum a venit, bunica a deschis geamul sicriului
să iasă mirosul de
naftalină
în care şi-a ţinut
14 ani bunicul singurătatea.
Bunicul duce în
spate şi sângele bunicii crucificat.
Întâlnirea lor
croieşte cuvinte după Cuvânt.
Dumnezeu vine în
fiecare seară la cină
şi lasă cerul
afară ca semn de recunoaştere
a trupului frânt.
Rămaşi fără case,
morţii din împrejurimi
s-au mutat în
grădina lor.
Ca să ajungă la
toţi,
bunica feliază
zâmbetul ţine de foame şi de sete
până sâmbăta când
sosesc pachetele.
Bunicului i-a înfrunzit sub pleoape
povestea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu