miercuri, 8 aprilie 2015

Din ,, Casa de iarbă''



Se auzeau paşi în jurul casei, ca un dangăt de clopot.
Veneau în fiecare seară sau aproape în fiecare seară - la prima iubire ca la un pahar cu apă.
La început se auzeau tare, apoi din ce în ce mai încet, până când nu se mai auzeau deloc.
Se opreau sau se întorceau de unde au venit.
Nu ştiu.
Mâinile tale păstrau mireasma florilor de măr şi mireasma se împrăştia în toată casa aceea în care un copil croieşte haine pentru soldaţi.
Casa avea intrări dinspre toate anotimpurile.
Cineva tăiase un animal în mijlocul camerei, îi secţionase, transversal, abdomenul, i-a scos intestinele, apoi  o bucată de cretă colorată, câteva fragmente dintr-un şotron,
 o cutiuţă muzicală...
Copilul aprindea beţe de chibrituri.
Zăpada strălucea.
Umbra unui copac, crescut în alt copac, se întindea pe zăpadă, legănând umbra unui copil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu