Astăzi au sosit rândunicile.
În urmă cu 10 ani, o rândunică şi-a construit
cuib în scara blocului meu, chiar la uşa
mea, la etajul 3. Apoi altele la
etajul patru şi câteva afară, la intrare. De atunci vin în fiecare an, în
fiecare primăvară. Nu ştiu
dacă sunt tot cele care au construit primele sau puii lor...cert este că vin,
că nu uită de unde au plecat. (Numai oamenii uită. Numai cei care pleacă din
sufletul nostru nu se mai întorc. Chiar dacă poartă pe tălpi bucăţi de suflet,
uită...uită...)
Nu vreau să fiu patetică...de mâine, dimineţile vor fi pline de cântecul
lor, de frenezia lor, de poezie...
Şi tot astăzi, unul dintre cititorii blogului meu mi-a adus o petunie. Asta
ca să nu uit că doar paşii tăi lasă
parfum de petunii pe piele...
Să aveţi o primăvară
frumoasă, dragii mei cititori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu