sâmbătă, 8 martie 2014

Singura probă de infidelitate


pictura - Tudor Serbanescu

Trebuie să vină cineva, a zis.
Tata zâmbea. Ştia că nu încurcă semnele.

Un greier cânta în grădina noastră, îi răspundeau alţii în grădina vecinilor.

Apoi a venit o femeie tânără( era tot mama) şi le-a spus :
Casa aceasta nu mai există. Nu mai există demult. Acum este o apă adâncă în care cresc copaci înalţi.

Aici, mama avea în grijă o specie rară de peşti şi nu ştia cui trebuie să-i mulţumească pentru această încredere.
Mama este o fire adaptabilă. Se adaptează fiecărei lumi.

Uneori, valurile o duc foarte aproape de cer. Priveşte prin el şi nu vede nimic. Sau vede o casă, plutind pe ape, un măr plin de flori şi urme de ruj la intrare...


Din vol. ,,Ploi în oglinzi’’ – în curs de apariţie la ed. Tipoalex