O ploaie nouă, o zăpadă nouă, un anotimp nou

O ploaie nouă, o zăpadă nouă, un anotimp nou ( poate nu chiar ultimul) o colegă nouă, primită cadou de ziua mea. Pentru a patra oară şefii mi-au dat posibilitatea de a îmi alege colega de serviciu. Dintre zeci de cereri de angajare, după interviuri şi perioade de probe, am ales o fiinţă drăguţă, blondă ( nu, nu gen E. Udrea) poate o nouă rană…ei, şi ce…! Am nişte răni frumoase…

Din care ies poezii…dovadă acest nou grupaj din Revista ,, Nord Literar’’( tot cadou de ziua mea ) . Mulţumesc poetei Florica Bud şi d-lui Săluc Horvat!

Ultimul anotimp

Mi-am propus să-mi notez toate visele pe hârtie.

Să le transpun în realitate, cu de-amănuntul.

Mi-am propus să nu mai dorm în somn.

Să văd cum cobori de lângă mine,

cum traversezi strada,

cum mergi la baie şi mă priveşti în oglinda retrovizoare,

îndepărtându-te.

Glumesc.

Mi-am propus să te văd altfel,

să mă gâdesc la tine altfel.

Ca la un cuvânt,

ca la o ploaie,

ca la Trei Ape.

Şi…dacă pleci,

cu fiecare cuvânt,

cu fiecare ploaie,

cu fiecare apă,

rămâi.

#

Casa se întindea dincolo de râu.

Aşa cum se întind toate casele la intrarea în cer.

Înălţasem aici, peste noapte, un oraş după toate standardele europene.

Viaţa oraşului se auzea în noi ca semnalul acustic al unei ambulanţe.

Îi făceam loc să treacă

şi casa se închidea în noi ca o stradă înzăpezită.

#

întind mâna peste ziduri

şi rămânem îmbrăţişaţi…

(continuare în Revista Nord Literar, pag 11)