Tu nu ai nevoie de
respiraţia mea ca să respiri.
Tu nu ai nevoie ca ceasul
meu biologic să-ţi trezească mâinile.
Şi totuşi, aici, ne-am
aduna din fragmente,
construind un trup cu două
inimi,
ne-am strânge în braţe
copiii,
să ne legene, să ne
hrănească cu sânge.
Sângele are gust de
cireşe.
O femeie se ascunde în
privirea ta,
ca după o perdea cu
flori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu