O femie în roşu
aprindea focul pe vatră, sub ceaun, cu leme aduse de Moşu de la Rucăr
şi flăcări albastre
se ridicau şi făceau ziua şi mai luminoasă.
Parcă era bunica,
apoi baba Stana sau Duriţoaia
sau trei femei
într-una...nu ştiu cum să descriu culoarea vineţie a privirii ei.
Noi eram mulţi, umpleam
curtea şi ea da fiecăruia ulcele de lut, de care atărnau flori galbene, legate
cu aţă...
punea cireşe şi poame şi prune uscate în
pungile noastre de plastic,
cu lux de amănunte
şi avea degete
lungi şi subţiri ca nişte ierburi se întindeau dincolo de suflet – un soi de
trandafiri căţărători....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu